SÂRMĂ, sârme, s. f. 1. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) a cărui secțiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sârmă de parchet = sârmă de oțel cu muchii ascuțite, în forma unui ghemotoc, folosită la curățarea parchetelor. 2. (Înv.) Fir de metal prețios. II. (Iht.) Plevușcă. – Din ngr. sirma, tc. sirma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÂRMĂ s. (înv. și reg.) tel, (reg.) drot. (Loc împrejmuit cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÂRMĂ s. v. filigran, fufă, panglică, plevușcă,șiret.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sârmă s. f., g.-d. art. sârmei; (bucăți, feluri, pești) pl. sârme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÂRMĂ ~e f. Fir metalic de diverse grosimi, având numeroase întrebuințări. ~ de aluminiu. ~ ghimpată. /<turc. surma, ngr. syrma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink