SÂSÂIÁC, sâsâiace, s. n. (Reg.) Un fel de hambar construit din scânduri sau din nuiele împletite și folosit pentru păstrarea cerealelor. – Din ucr. susik, rus. susek, magh. szuszék.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sâsâiác, sâsâiéce, s.n. (reg.) 1. un fel de hambar construit din scânduri sau din nuiele împletite și folosit pentru păstrarea cerealelor; sâsâi; pătul de porumb. 2. ladă în care se strânge uiumul la moară.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sâsâiác s. n., pl. sâsâiáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÂSÂIÁC ~ce n. reg. Construcție cu pereții împletiți din nuiele sau din scânduri bătute rar, în care se păstrează știuleții de porumb; pătul; porumbar; coșar; leasă. [Sil. sâ-sâ-iac] /<ucr. susik, ung. szuszák
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
sîsîiác (-iéce), s. n. – (Mold., Trans.) Hambar, pătul de formă circulară. – Var. sisiac(ă), săsiac. Sl. sąsĕkŭ (Byhan 332; Tiktin; Conev 80), cf. bg. săsĕk, rut. susik, mag. szuszák. Este dubletul lui susai, s. n. (Trans., hambar), din mag. szuszák (Candrea), sau al lui susei, formă înv. atestată, cu schimb. de suf.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink