SĂCEÁLĂ, săceli, s. f. (Reg.) Țesală (pentru animale). – Cf. țesală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
săceálă s. f. (sil. -cea-), g.-d. art. săcélii; pl. săcéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂCEÁLĂ ~éli f. reg. Unealtă de metal cu mâner, asemănătoare periei, folosită pentru a curăța părul vitelor; țesală. /<sl. țesalo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cesálă f., pl. e (vsl. česalo, peptene [!], d. česati, a peptăna. V. pacișe. Cp. cu tînjală). R. S. Perie de fer [!] de curățat caiĭ. Fig. Bătaĭe, chelfăneală, scuturătură: ĭ-a tras o cesală, a mîncat o cesală. – În restu Munt. țesală: în Mold. săceală, pl. elĭ; în Btș. cersală. V. foșalăŭ și perie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink