SĂGETĂTÓR, -OÁRE, săgetători, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeți. ♦ (Substantivat, în superstiții) Ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător, scrutător, tăios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturător. 2. Fig. (Despre mișcări) Iute, repede (și în linie dreaptă). II. S. m. 1. Arcaș. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații; al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul. – Săgeta + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂGETĂTÓR s. 1. v. arcaș. 2. (ASTRON.; n.pr.; art.) Arcașul (art.). (~ul este numele unei constelații.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
săgetătór adj. m., s. m., pl. săgetătóri; f. sg. și pl. săgetătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂGETĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care săgetează. 2) fig. (despre ochi, priviri, vorbe) Care parcă străpunge; pătrunzător; ager; ascuțit. /a săgeta + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂGETĂTÓR2 ~i m. 1) Persoană care trage cu arcul; arcaș. 2) la sing. art. pop. Constelație din emisfera australă; arcașul. ◊ Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /a săgeta + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
Săgetătórul s. pr. m. art.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂGETĂTORUL (Saggitarius) 1. Constelație zodiacală din emisfera australă, între Scorpion și Capricorn. Conține 146 de stele vizibile, iar în direcția ei se află situat centrul Galaxiei. Se mai numește Arcașul. 2. Al nouălea semn zodiacal, între Scorpion și Capricorn (23 nov.-21 dec.).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink