Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SĂLĂȘLUÍRE, sălășluiri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) sălășlui; locuire, ședere; găzduire, ospitalitate; (concr.) locuință, așezare. – V. sălășlui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂLĂȘLUÍRE s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, cătun, domiciliu, gazduire, locuință, popas, poposire, sat, sălaș, trai, viață, viețuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sălășluíre, sălășluíri, s.f. (înv.) 1. sălășluire, locuire. 2. (reg.) așezare, stabilire într-un loc, instalare, fixare a domiciliului. 3. rămânere peste noapte undeva; mânere. 4. primire în gazdă a cuiva, găzduire.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sălășluíre s. f., g.-d. art. sălășluírii; pl. sălășluíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. Tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SĂLĂȘLUÍ ~iésc 1. intranz. A-și avea sălașul; a fi așezat cu traiul; a locui; a trăi. 2. tranz. 1) A asigura cu sălaș; a ține în gazdă; a găzdui. 2) A face să se sălășluiască. /< ung. szállásol
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE SĂLĂȘLUÍ mă ~iésc intranz. A-și face sălaș; a se așeza cu traiul (într-un loc). /< ung. szállásol
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂLĂȘLUÍ vb. v. adăposti, așeza, domicilia, fi, fixa, găzdui, instala, locui, mânea, opri, primi, sta, stabili, statornici, ședea, trage, trăi, viețui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sălășluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălășluiésc, imperf. 3 sg. salășluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sălășluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink