SĂRITÚRĂ, sărituri, s. f. 1. Rezultatul acțiunii de a sări; salt. ♦ Nume dat mai multor probe sportive (în atletism, natație, schi etc.) în care concurentul face un salt. 2. Spațiu parcurs într-un salt. 3. Fig. Trecere bruscă de la o idee la alta, de la o etapă, fază etc. la alta. ♦ Schimbare, oscilație bruscă. 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. – Sări + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂRITÚRĂ s. 1. salt, săltătură, (pop.) sărită, (reg.) saitoc, zburdătură, (înv.) săltare. (Dintr-o ~.) 2. hop, salt. (~ peste o groapă.) 3. v. omisiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRITÚRĂ s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
săritúră s. f., g.-d. art. săritúrii; pl. săritúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂRITÚRĂ ~i f. 1) Desprindere bruscă a unui corp din poziția inițială și deplasare într-o anumită direcție; salt. ~ înainte. ~ în sus. 2) Distanță acoperită de cineva în urma unei asemenea mișcări. 3) mai ales la pl. Probă sportivă bazată pe această mișcare. ~i în lungime. ~ cu parașuta. 4) Trecere peste ceva, încălcând succesiunea firească a lucrurilor. /a sări + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink