SĂRĂNTÓC, -OÁCĂ, sărăntoci, -oace s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sărăntóc, sărăntoácă, s.m. și f. (pop.; de obicei deprec.) 1. om foarte sărac. 2. cerșetor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sărăntóc s. m., pl. sărăntóci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink