SĂRĂTÚRĂ, sărături, s. f. 1. Faptul de a fi sărat; sare conținută de ceva. 2. Teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută; p. ext. pășune care se întinde pe un astfel de loc. 3. Mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare. – Săra + suf. -ătură sau lat. salatura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂRĂTÚRĂ s. 1. (pop. și fam.) slatină. (Ce e cu ~ asta de mâncare?) 2. (înv. și reg.) slatină. (Tere-nuri fertile și ~i.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRĂTÚRĂ s. v. saramură, sărare, sărat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sărătúră s. f., g.-d. art. sărătúrii; (terenuri, alimente) pl. sărătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂRĂTÚRĂ ~i f. 1) Produs alimentar (pește, carne, brânză, legume etc.), conservat prin sare. 2) peior. Mâncare în care s-a pus prea multă sare. /a săra + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂRĂTURĂ-RÓȘIE s. v. brâncă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink