Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
TÂNGUÍT s. n. Tânguire (1). – V. tângui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂNGUÍT s. v. văitat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tânguít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂNGUÍ, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. și: tấngui] – Din sl. tongovati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE TÂNGUÍ mă ~iésc intranz. 1) A-și împărtăși durerea, neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se plânge; a se căina; a se jelui. 2) A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a se văicări; a se lamenta; a se văieta. 3) fig. A scoate sunete jalnice; a plânge; a suspina. Vântul se ~iește. /<sl. tongovati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TÂNGUÍ ~iésc tranz. (persoane) A jeli adânc; a compătimi; a deplânge; a căina. ◊ De tânguit de plâns. /<sl. tongovati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÂNGUÍ vb. 1. v. văita. 2. v. geme.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂNGUÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tânguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânguiésc, imperf. 3 sg. tânguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tânguiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)