Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TÂNGUITÓR, -OÁRE, tânguitori, -oare, adj. (Despre sunete, glasuri etc.) Care se tânguiește; plin de durere; plângător, jalnic, tânguios. ♦ Trist. [Pr.: -gu-i-] – Tângui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂNGUITÓR adj. 1. v. sfâșietor. 2. jalnic, plângăreț, plângător, scâncit, trist, (rar) scâncitor. (Cu glas ~.) 3. tânguios, trist. (O doină ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tânguitór adj. m., pl. tânguitóri; f. sg. și pl. tânguitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂNGUITÓR1 adv. 1) În mod jalnic. 2) Cu tânguieli. /a tângui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÂNGUITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) rar (despre persoane) Care se tânguiește mereu; care are obișnuința de a se tângui. 2) (despre sunete, voci, melodii) Care este de jale; jalnic; plângător. /a tângui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)