Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: târâi (verb tranzitiv) , târâire (substantiv feminin)   
TÂRÂÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) târâi. = V. târâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
târâíre s. f., g.-d. art. târâírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂRÂÍ, tấrâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) târî. ◊ Compus: (fam.) târâie-brâu s. m. = om care își pierde vremea degeaba, care nu face nimic; pierde-vară. – Cf. târî.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE TÂRÂÍ mă tấrâi intranz. v. A SE TÂRÎ. /<sl. trĕti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TÂRÂÍ târâi tranz. v. A TÂRÎ.A-și ~ bătrânețile a suporta cu greu vârsta înaintată. Târâie-brâu om de nimic. /<sl. trĕti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÂRÂÍ vb. v. târî.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂRÂIE-BRÂU s. v. pierde-vară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
târâí vb., ind. și conj. prez. 3 târâie, imperf. 3 sg. târâiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
târâie-brâu s. m. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)