Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
TÂRNUÍT s. n. Târnuire. – V. târnui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂRNUÍT adj. v. bătut, lovit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂRNUÍT s. târnuială, târnuire, (prin Munt.) târșuială, târsuit. (~ul străzii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
târnuít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂRNUÍ, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul1. 2. Fig. (Fam.) A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: tấrnui] – Târn1 + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE TÂRNUÍ mă ~iésc intranz. pop. A face (concomitent) schimb de păruieli (unul cu altul); a se părui; a se flocăi. /târn + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TÂRNUÍ ~iésc tranz. pop. 1) A mătura cu târnul. 2) fig. A bate, trăgând de păr; a flocăi; a părui. /târn + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÂRNUÍ vb. (prin Munt.) a târșui. (A ~ curtea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂRNUÍ vb. v. atinge, bate, lovi, părui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
târnuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnuiésc, imperf. 3 sg. târnuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. târnuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)