Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tăbârcea (substantiv feminin) , tăbârci (verb tranzitiv)   
tăbârceá, tăbârcéle, s.f. (reg.) unealtă ciobănească de presat cașul.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
TĂBÂRCÍ, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) o greutate în brațe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu. 2. Refl. A se cățăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). ♦ A umbla greu ( din cauza unei sarcini pe care o poartă), a se târî. – Din tăbârcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE TĂBÂRCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se cățăra anevoios; a se urca, opintindu-se. 2) A merge încet, abia ducându-și picioarele (din cauza unei sarcini); a se târî. /Din tăbârcă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TĂBÂRCÍ ~ésc tranz. pop. (greutăți) A duce sau a ridica cu greu (în brațe sau în spinare). /Din tăbârcă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂBÂRCÍ vb. v. târî.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăbârcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbârcésc, imperf. 3 sg. tăbârceá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăbârceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)