Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂBĂCITÓR adj. argăsitor. (Substanțe ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăbăcitór adj. m., pl. tăbăcitóri; f. sg. și pl. tăbăcitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tăbăcitór s. n., pl. tăbăcitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂBĂCITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) (despre substanțe) Care are proprietatea de a tăbăci pieile. /a tăbăci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂBĂCITÓR2 ~oáre n. pop. Butoi pentru păstrarea dubelii. /a tăbăci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)