Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; tăios; ascuțit. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂIETÓR2, tăietori, s. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor în abator. ♦ (Înv.) Omorâtor, ucigaș. – Din tăia + suf. -(ă) tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂIETÓR3, -OÁRE, tăietori, -oare, adj. (Înv.) Care taie; tăios, ascuțit. – Din tăia + suf. -(ă)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂIETÓR1, tăietoare, s. n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. – Din tăia + suf. -(ă)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂIETÓR adj. v. ascuțit, tăios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂIETÓR s. v. butuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăietór adj. m., (persoană) s. m., pl. tăietóri; f. sg. și pl. tăietoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tăietór (butuc) s. n., pl. tăietoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂIETÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care taie. /a tăia + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂIETÓR2 ~oáre n. 1) Buștean pe care se așază lemnele, pentru a le tăia sau a le despica. 2) (în trecut) Trunchi pe care călăul decapita condamnații la moarte. /a tăia + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂIETÓR3 ~i m. Muncitor specializat în operații de tăiere a lemnelor. ~ de pădure. /a tăia + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)