Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tălmăci (verb tranzitiv) , tălmăcire (substantiv feminin)   
TĂLMĂCÍRE, tălmăciri, s. f. Acțiunea de a (se) tălmăci și rezultatul ei; operă tradusă. – V. tălmăci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂLMĂCÍRE s. 1. v. traducere. 2. (concr.) traducere, transpunere, versiune. (O ~ reușită din engleză.) 3. v. interpretare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tălmăcíre s. f., g.-d. art. tălmăcírii; pl. tălmăcíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂLMĂCÍ, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2. A interpreta, a tâlcui. 3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare etc. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva. 4. A exprima, a exterioriza. – Din sl. tlŭmačĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE TĂLMĂCÍ mă ~ésc intranz. rar A ajunge (concomitent) la o înțelegere (unul cu altul). /<sl. tlumațiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TĂLMĂCÍ ~ésc tranz. 1) (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tâlcui; a traduce. 2) (lecții, teme, fenomene, fapte etc.) A expune clar, comentând pe larg; a tâlcui; a lămuri; a explica. 3) A supune unei interpretări personale. 4) A da pe față; a exterioroza. /<sl. tlumațiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂLMĂCÍ vb. 1. v. traduce. 2. v. interpreta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tălmăcí (-césc, -ít), vb.1. A interpreta, a traduce. – 2. A explica, a comenta. – 3. (Refl.) A se lămuri cu cineva, a clarifica. – Var. tîlmaci (și der.). Sl. tlŭmačiti (Cihac, II, 400), cf. sb., cr. tolmačiti, pol. tlomaczyć, mag. tolmácsol. Este cuvînt oriental, cf. cuman. telmać (Kuun 105). – Der. tălmăci, s. m. (interpret, traducător), din sl. tlŭmăcŭ, cf. rus. tolmač, germ. Dolmetsch; tălmăciar, s. m. (înv., interpret); tălmăcitor, s. m. (interpret); tălmăcitură, s. f. (înv., explicație, interpretare); tanaci, s. m. (interpret), din mag. tanács (Drăganu, Omagiu lui I. Bianu, București 1927, 137).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tălmăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălmăcésc, imperf. 3 sg. tălmăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. tălmăceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)