Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TĂMÂNJÉR, tămânjere, s. n. (Reg.) Unealtă ciobănească în formă de lopățică sau de băț ramificat la un capăt, cu care se amestecă zerul în căldare când se fierbe pentru a se face urdă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂMÂNJÉR s. v. bâtă, ciomag, măciucă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tămânjér s. n., pl. tămânjére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)