Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tărâța (verb) , tărâță (substantiv feminin)   
TĂRẤȚĂ, tărâțe, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Înveliș al grăunțelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare și separat de făină la cernut. ◊ Expr. Scump la tărâțe și ieftin la făină, se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie. (Reg.) A face (pe cineva) tărâțe = a rupe în bucăți, a omorî (pe cineva). (Reg.) A se dedulci ca calul la tărâțe = a se deprinde cu binele. 2. Rumeguș (de lemn). 3. (Reg.) Mătreață (a pielii). – Din bg. trici, scr. trice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂRÂȚĂ s. v. mătreață, pitiriazis, rumegătură, rumeguș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tărâță vb., ind. prez. 3 sg. tărâțeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tărâță s. f., pl. tărâțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂRÂȚÁ, pers. 3 tărâțează, vb. I. Refl. (Pop.) A se coji, a se jupui. – Din tărâțe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂRÂȚĂ ~e f. mai ales la pl. Produs secundar, provenit din învelișul boabelor de cereale măcinate, ales din făină prin cernere. ◊ Cine se amestecă (sau se bagă) în ~, îl mănâncă porcii cine se întovărășește cu oamenii necinstiți, se alege cu neplăceri. /<sl. trice, bulg. trici, sb. trice
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂRÂȚÁ vb. v. coji, descuama, jupui, scoroji.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tărîțe s. f. pl. – Coajă măcinată de boabe de cereale. Sl. triçe (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Philippide, Principii, 38; Cihac, II, 402), cf. bg. trici, sb., cr. trice.Der. tărîțos, adj. (care conține multă tărîță; care are consistența tărîței).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)