Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tărâța (verb) , tărâțare (substantiv feminin)   
TĂRÂȚÁRE, tărâțări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se tărâța și rezultatul ei; cojire, jupuire. – V. tărâța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂRÂȚÁRE s. v. cojire, descuamare, descua-mație, jupuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tărâțáre s. f., g.-d. art. tărâțării; pl. tărâțări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂRÂȚÁ, pers. 3 tărâțează, vb. I. Refl. (Pop.) A se coji, a se jupui. – Din tărâțe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂRÂȚÁ vb. v. coji, descuama, jupui, scoroji.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)