Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TĂRĂBOÁNȚĂ, tărăboanțe, s. f. (Pop.) Roabă. – Din magh. torbonca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂRĂBOÁNȚĂ s. v. roabă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tărăboánță, tărăboánțe, s.f. (pop.) 1. roabă. 2. cotigă. 3. om lăudăros, palavragiu.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tărăboánță (-țe), s. f. – Roabă. Mag. tarbonca, torbonca (Cihac, II, 531; Scriban, Arhiva, XXX, 285; Gáldi, Dict., 163). – Der. tărăbonțaș (var. tărăbunțaș), s. m. (cărător cu roaba la minele de sare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tărăboánță s. f., g.-d. art. tărăboánței; pl. tărăboánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂRĂBOÁNȚĂ ~e f. pop. 1) Cărucior cu o roată în partea de dinainte și două brațe în partea de dinapoi, împins de un om și folosit la transportul materialelor la distanțe mici; roabă. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de cărucior. O ~ de nisip. /<ung. torbonca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)