Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TĂRTĂCÚȚĂ, tărtăcuțe, s. f. 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica).P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂRTĂCÚȚĂ s. (BOT.) 1. (Coccinia indica) (reg.) curcubetă, curcubețea, tărtănică, tătarcă. 2. v. tâlv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂRTĂCÚȚĂ s. v. cap.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tărtăcúță s. f., g.-d. art. tărtăcúței; pl. tărtăcúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂRTĂCÚȚĂ ~e f. Cap de om (prost). /tătarcă + suf. ~uță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)