Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TĂTÁRCĂ, tătarce, s. f. 1. Tătăroaică. 2. Iapă de soi tătăresc. 3. Haină lungă, îmblănită, purtată de tătari. 4. Specie de dovleac uscat, golit de miez, întrebuințat ca ploscă sau ca felinar. – Tătar + suf. -că.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂTÁRCĂ s. tătăroaică, (reg.) tătăriță, tătăroaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂTÁRCĂ s. v. hrișcă, mătură, tărtăcuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tătárcă (persoană, iapă, haină) s. f., g.-d. art. tătárcei; pl. tătárce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tătárcă (dovleac golit de miez) s. f., g.-d. art. tătărcii; pl. tătărci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂTÁRCĂ ~ce f. 1) Plantă erbacee cu tulpină târâtoare, cu frunze dințate și cu fructe gălbui, bombate la capăt și alungite spre coadă; tidvă. 2) Vas făcut din fructul uscat și golit de miez al acestei plante, folosit pentru băut; tidvă. /tătar + suf. ~că
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BURUIANĂ-DE-TĂTÁRCĂ s. v. rostopască.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)