Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tăvălugi (verb tranzitiv) , tăvălugire (substantiv feminin)   
TĂVĂLUGÍRE, tăvălugiri, s. f. Acțiunea de a tăvălugi și rezultatul ei. – V. tăvălugi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tăvălugíre s. f., g.-d. art. tăvălugírii; pl. tăvălugíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂVĂLUGÍ, tăvălugesc, vb. IV. Tranz. A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum sau a netezi și a îndesa pământul cu tăvălugul. – Din tăvălug.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TĂVĂLUGÍ ~ésc tranz. (terenuri, suprafețe) A lucra cu tăvălugul. /Din tăvălug
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tăvălugí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălugésc, imperf. 3 sg. tăvălugeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăvălugeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)