Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tabără (substantiv feminin) , tăbărî (verb)   
TÁBĂRĂ, tabere, s. f. 1. Loc (întărit) unde staționează trupele un timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren cu efective de mari unități; tabie (2). ♦ Popas; etapă. 2. Așezare vremelnică în corturi. ♦ Așezare (în aer liber) pentru adăpostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflați la odihnă sau a sportivilor în timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care în mers sau în popas; convoi. 4. (Înv.) Oaste; p. ext. mulțime, gloată. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociație care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÁBĂRĂ s. 1. (MIL.) bivuac, (înv.) conac. (Trupele s-au adăpostit în ~.) 2. (MIL.) campament, lagăr, (înv.) sălaș, tabie. (~ unui regiment.) 3. (MIL.) cantonament, (reg.) staniște. (~ oștilor.) 4. v. castru. 5. (SPORT) cantonament. (~ de box de la Sinaia.) 6. grupare, partidă, (înv.) parte, partid. (Fruntaș al ~erei unioniste.) 7. ceată, grup. (S-au împărțit în două ~ere.) 8. parte. (Ce se aude din ~ adversă?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÁBĂRĂ s. v. armată, gloată, oaste, oștire, popas, putere, trupe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tábără (-bere), s. f.1. Cantonament, campare. – 2. Armată, forță. – 3. Partidă, grupare. – 4. Mulțime, cantitate mare. – 5. Convoi, grup de care. – Mr. tăbure „batalion”, megl. tăbur. Tc. sau mai probabil tăt. tabur (J. Melich, Ung. Jb., XV, 529-40; Vasmer, III, 66), parțial prin intermediul sl. taborŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin; Candrea), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. tabor, mag. tabór.Der. tăbăraș, s. m. (soldat care aparține unei tabere); tăbărî, vb. (a face tabără; a împresura, a asedia; a se repezi la, a se năpusti).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tábără s. f., g.-d. art. táberei; pl. tábere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TĂBĂRÎ́ tábăr intranz. 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a se năpusti; a se repezi; a năpădi; a năvăli. ~ asupra mâncării.~ cu gura a se adresa cuiva cu o avalanșă de mustrări și de reproșuri. 2) înv. A se așeza cu tabăra pentru popas; a-și face tabără. ~ la marginea unui râu. /Din tabără
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÁBĂRĂ1 ~ere f. 1) Popas al unor grupe de oameni (turiști, sportivi); campament. ◊ A lăsa toate (sau totul) ~ a lăsa toate (sau totul) în dezordine. 2) Popas al unor trupe în marș; lagăr; campament; bivuac; cantonament. 3) Grup de care în mers sau în popas; convoi. [G.-D. taberei] /<sl. taboru
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÁBĂRĂ2 ~ere f. 1) Grup de persoane, partide sau state, aflat în opoziție cu alt grup. 2) pop. Grup mare de oameni. [G.-D. taberei] /<sl. taboru
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva, a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. 3. (Înv.) A cădea de oboseală. Ticălosul măgar... au început supt sarcină a tăbărî. (ȚICHINDEAL). – Din tabără.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂBĂRÎ vb. v. năpusti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂBĂRÎ vb. v. cantona, obosi, osteni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăbărî́ vb., ind. prez. 1 sg. tábăr, 2 sg. táberi, 3 sg. tábără, imperf. 3 sg. tăbărá; conj. prez. 3 sg. și pl. tábere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Definiții din dicționare neoficiale:
tabără, tabere s. f. (intl.) închisoare.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)