Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
TABÁC2, tabaci, s. m. Tăbăcar. – Din tc. tabāk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TABÁC1, tabacuri, s. n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TABÁC I. s. n. tutun măcinat care se aspiră pe nas. II. adj. inv. de culoarea tutunului. (< germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TABÁC s. v. argăsitor, tăbăcar, tutun, tutun turcesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tabác (-ci), s. m. – Muncitor care tăbăcește pieile, argăsitor. – Mr. tăbac. Tc. (arab.) tabak (Șeineanu, II, 338), cf. alb., bg., sb., megl. tabak, ngr. ταμπάϰης. – Der. tăbăci, vb. (a argăsi, a dubi; a usaca pielea la soare), cf. megl. tăbățǫs, tăbățiri; tăbăcar, s. m. (argăsitor); tăbăcărie, s. f. (meseria și atelierul tăbăcarului); tăbăceală, s. f. (argăseală); tăbăcit, s. n. (argăsit); tăbăcăreasă, s. f. (Mold., un anumit joc de cărți).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tabác (tabacuri), s. n. – Tutun. Var. Trans. tabac. Mr. tabac. Sp. tabaco (REW 8508a), prin intermediul it. tabacco, fr. tabac, germ. Tabak, cf. ngr. ταμπάϰος, rus., rut. tabak etc. – Der. tabachere (var. tababcheră, mr. tabacheră), s. f. (cutiuță pentru tutun sau țigări), din it. tabacchiera, prin intermediul ngr. ταμπαϰιέρα; tabachere, s. f. (luminator, lucarnă), din fr. tabatière asimilat la cuvîntul anterior; tabagie, s. f., din fr. tabagie; tabagism, s. n., din fr. tabagisme; tabacioc, s. n. (Mold., puțin tutun); din rus. tabaŭok.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tabác (tăbăcar) s. m., pl. tabáci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tabác (tutun) s. n., pl. tabácuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TABÁC1 ~uri n. Preparat din frunze uscate de tutun, măcinate fin, care se aspiră pe nas; tutun prizat. /<ngr. tampákos, germ. Tabak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TABÁC2 ~ci m. rar Muncitor specializat în tăbăcirea pieilor; argăsitor; dubălar; tăbăcar. /<turc. tabak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLOARE-DE-TABÁC s. v. regina-nopții.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)