Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tabar (substantiv neutru) , tăbărî (verb)   
TABÁR, tabare, s. n. Haină largă care se purta în evul mediu, deasupra armurii. – Din fr. tabar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TABÁR s.n. (Ist.) Haină medievală care se purta pe deasupra armurii. [< fr. tabar].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TABÁR s. n. (în evul mediu) tunică de zale, haină care se purta peste armură. (< fr. tabar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tabár s. n., pl. tabáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TĂBĂRÎ́ tábăr intranz. 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a se năpusti; a se repezi; a năpădi; a năvăli. ~ asupra mâncării.~ cu gura a se adresa cuiva cu o avalanșă de mustrări și de reproșuri. 2) înv. A se așeza cu tabăra pentru popas; a-și face tabără. ~ la marginea unui râu. /Din tabără
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva, a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. 3. (Înv.) A cădea de oboseală. Ticălosul măgar... au început supt sarcină a tăbărî. (ȚICHINDEAL). – Din tabără.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂBĂRÎ vb. v. năpusti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂBĂRÎ vb. v. cantona, obosi, osteni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăbărî́ vb., ind. prez. 1 sg. tábăr, 2 sg. táberi, 3 sg. tábără, imperf. 3 sg. tăbărá; conj. prez. 3 sg. și pl. tábere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)