Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TÁBIE, tăbii, s. f. (Înv.) 1. Ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, spre a-l apăra. 2. Tabără (1); redută. [Pl. și: tabii] – Din tc. tabya.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÁBIE s. v. bastion, campament, castru, lagăr, redută, tabără.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tábie (-ii), s. f. – Redută. – Mr. tabvie. Tc. tabia, din arab. ta’bija (Șeineanu, III, 115; Lokotsch 1969), cf. ngr. τάμπια. Sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tábie s. f. (sil. -bi-e), art. tabia (sil. -bi-a), g.-d. art. tábiei; pl. tăbii/tábii, art. tăbiile/tábiile (sil. -bi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)