TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabīatli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TABIETLÍU adj. v. meticulos, pedant, scrupulos, tipicar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TABIETLÍU adj., s. v. maniac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tabietlíu adj. m. (sil. -bi-e-tliu), f. tabietlíe, pl. m. și f. tabietlíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TABIETLÍU ~e (~i) și substantival rar Care respectă anumite tabieturi. /<turc. tabiatli
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink