TACẤM, tacâmuri, s. n. 1. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TACÂM s. v. alai, bandă, buluc, categorie, ceată, cârd, cârdășie, clan, clică, cortegiu, droaie, fel, gașcă, gen, gloată, grămadă, grup, harnașament, mulțime, periteag, pâlc, soi, specie, speță, stol, suită, șleahtă, taraf, tip.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tacâm s. n., pl.tacâmuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TACÂM ~uri n. 1) Totalitate de obiecte de care se servește o persoană când mănâncă; serviciu de masă. 2) Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare pentru realizarea unei acțiuni sau îndeletniciri. 3) înv. Grup de indivizi uniți în vederea unor scopuri suspecte; gașcă; clan; cârdășie; tagmă; șleahtă; bandă;clică. 4) mai ales la pl. reg. Ansamblu de construcții auxiliare într-o gospodărie. 5) pop. Totalitate a pieselor folosite pentru înhămarea unui cal; harnașament. 6) înv. Grup de persoane care însoțesc un demnitar; alai; cortegiu; escortă; suită. /<turc. takim
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tacîm (-muri), s. n. – 1. Accesoriu, echipament, dotație. – 2. Lucruri, obiecte casnice. – 3. Obiectele de metal care se pun la masă. – 4. Serviciu de masă. – 5. Bandă de muzicanți. – 6. Categorie, soi. – Mr. tăcîme, megl. tăcǫm „îmbrăcăminte”. Tc. takim (Roesler 603; Șeineanu, II, 340; Lokotsch 2000; Ronzevalle 114), cf. ngr. ταϰίμι, alb. takëm, bg. takăm, sb. takum.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink