TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAFTÚR s. troc. (Cu ~ul se strânge șaua pe cal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TAFTÚR s. v. brâu, cingătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
táftur (-ri), s. m. – Chingă la cai. Tc. tapkur (Șeineanu, II, 343; Lokotsch 2021); după Pascu, Arch. Rom., VII, 560, din pol. taftái.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
taftúr s. m., pl. taftúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TAFTÚR ~e n. Chingă care se trece pe sub pântecele calului pentru a strânge șaua sau pentru a lega scările. /<turc. tapkur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink