TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tachéométrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAHEOMETRÍE s.f. Tahimetrie. [Pron. -he-o-, gen. -iei. / < fr. tachéométrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TAHEOMETRÍE/TAHIMETRÍE s. f. metodă de măsurare indirectă și rapidă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren cu ajutorul taheometrului; celerimetrie, stadimetrie. (< fr. tachéométrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TAHEOMETRÍE s. v. stadimetrie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
taheometríe (sil. -he-o-, -tri-)/tahimetríe (sil. -tri-) (topogr.) s. f., art. taheometría/tahimetría, g.-d. taheometríi/tahimetríi, art. taheometríei/tahimetríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink