TAHIGRÁF2, tahigrafi, s. m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAHIGRÁF1, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAHIGRÁF s.n. 1. (Mec.) Aparat înregistrator de viteze. 2. Tahograf folosit la întocmirea de planuri și hărți topografice. [Var. taheograf s.n. / < fr. tachygraphe, cf. gr. tachys – rapid, graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TAHIGRÁF1 s. n. v. taheograf.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TAHIGRÁF2 /TAHOGRÁF s. n. tahometru înregistrator. (< fr. tachygraphe, germ. Tachograph)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TAHIGRÁF s. v. stenograf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tahigráf (stenograf) s. m. (sil. -graf), pl. tahigráfi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tahigráf (topogr.) v. taheográf
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TAHIGRÁF1 ~e n. Tahimetru înregistrator. /<fr. tachygraphe, germ. Tachygraph
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TAHIGRÁF2 ~i m. rar Specialist în tahigrafie; stenograf. /<fr. tachygraphe, germ. Tachygraph
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tahigráf/tahográf (tehn.) s. n. (sil. -graf), pl. tahigráfe/tahográfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink