TAHIMÉTRU, tahimetre, s. n. 1. Instrument topografic alcătuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optică a distanței până la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire așezate în acest punct. 2. Aparat folosit pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. – Din fr. tachymètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAHIMÉTRU s.n. 1. Instrument prevăzut cu un dispozitiv special, care permite determinarea directă a distanței până la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; stadimetru; taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc.; tahometru; celerimetru. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. [< fr. tachymètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TAHIMÉTRU1 s. n. elem. taheometru. ()
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TAHIMÉTRU2 /TAHOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea turației unei piese rotitoare a unei mașini, a turației mașinilor; celerimetru. 2. aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. (< fr. tachymètre, germ. Tachometer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TAHIMÉTRU s. v. stadimetru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tahimétru (topogr.) v. taheométru
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TAHIMÉTRU ~e n. 1) Instrument geodezic pentru determinarea pe cale optică a distanțelor și diferențelor de nivel de pe teren; stadimetru. 2) Aparat pentru măsurarea vitezei unui curs de apă. [Sil. -me-tru; Var. taheometru] /<fr. tachymetre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tahimétru/taheométru (tehn.) s. n. (sil. -tru), art. tahimétrul/taheométrul, pl. tahimétre/taheométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink