TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turațiile unei piese rotitoare. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAHOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea turației motoarelor; tahimetru (2). ♦ Tahometru electric = tahogenerator. [< fr. tachéomètre, germ. Tachometer, cf. gr. tachos – viteză, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TAHOMÉTRU s. n. elem. tahimetru2.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tahométru v. tahimétru
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TAHOMÉTRU ~e n. Aparat pentru măsurarea turației motoarelor sau a unor piese tehnice ale unei mașini; celerimetru. [Sil. -me-tru] /<germ. Tachometer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TAHIMÉTRU2 /TAHOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea turației unei piese rotitoare a unei mașini, a turației mașinilor; celerimetru. 2. aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. (< fr. tachymètre, germ. Tachometer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TAHOMETRU ELÉCTRIC s. v. tahogenerator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink