TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
talián s.n. (reg.) 1. loc îngrădit de ape (râu, mare) pentru pescuit. 2. năvod mare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
talián (-ne), s. n. – Năvod. Tc. talian (Scriban), cf. ngr. ταλίανι, rus. talijan (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
talián s. n. (sil. -li-an), pl. taliáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
talián, -ă (= italian) s. m. și f., adj., pl. talieni, -e
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
talián (năvod) s. n., pl. taliane
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink