TALÍM s. n. v. talâm.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
talím, talímuri, s.n. (înv.) 1. plăcăciune, reverență. 2. obicei. 3. dans popular.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
talím (-muri), s. n. – 1. Ceremonial, plecăciune. – 2. Lingușeală. – Mr. tilime „instrucție”, megl. tălim. Tc. talim „îndeletnicire” (Roesler 603; Șeineanu, II, 346; Lokotsch 2008; Ronzevalle 65), cf. ngr. ταλίμι, bg. talim, sb. talum. Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
talím v. talâm
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink