TALẤM, talâmuri, s. n. (Înv.) 1. Plecăciune, reverență. 2. Apucătură, deprindere; gest. [Var.: talím s. n.] – Din tc. tālim.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TALÂM s. v. apucătură, compliment, comportament, comportare, conduită, deprindere, închinăciune, maniere, mătanie, moravuri, năravuri, obiceiuri, plecăciune, ploconeală, purtare, reverență, temenea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
talâm/talím s. n., pl. talâmuri/talímuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink