Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAMBURINÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A tambura. [< fr. tambouriner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TAMBURINÁ vb. intr. a tambura (II). (< fr. tambouriner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tamburiná vb., ind. prez. 1 sg. tamburinéz, 3 sg. și pl. tamburineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TAMBURÍNĂ, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur împrejur. [Var.: tamburín s. n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAMBURÍNĂ ~e f. Tobă portativă de dimensiuni mici, care se bate cu mâna, având pielea întinsă pe o singură parte și prevăzută de jur împrejur cu plăci de metal sau cu zurgălăi; dairea. /<fr. tambourin, it. tamburino
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TAMBURÍNĂ s.f. Instrument muzical în formă de tobă, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu zurgălăi pe margine, la care se cântă lovindu-l cu mâna. [Var. tamburin s.n. / < fr. tambourin, it. tamburino].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TAMBURÍNĂ s. f. instrument muzical, tobă mică cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăcuțe metalice sau clopoței pe margine, la care sunetele se obțin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna. (< fr. tambourin, it. tamburino)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tamburínă s. f., g.-d. art. tamburínei; pl.tamburíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink