Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
TAM-TÁM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ Fig. Zgomot mare, zarvă. – Din fr. tam-tam.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAM-TÁM s.n. 1. Instrument muzical de origine chinezească, compus dintr-un disc metalic care vibrează la loviturile unui ciocănel, producând un sunet din ce în ce mai puternic; gong. 2. Instrument muzical african asemănător tobei; muzica executată la un astfel de instrument. ♦ (Fig.) Zgomot mare, gălăgie, vacarm. [< fr. tam-tam].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TAM-TÁM s. n. 1. instrument muzical de percuție, asemănător gongului, dar mai mare și cu un timbru mai grav. 2. tobă de lemn de origine africană care produce două sunete de înălțimi diferite; muzica executată. 3. (fig.) zgomot mare; gălăgie, vacarm. ◊ (fig.) protest zgomotos. (< fr. tam-tam)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TAMTÁM s. v. hărmălaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink