TANDALÍC, -Ă, tandalici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care umblă fără rost; zăpăcit. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tândălíc, -ă, adj. (reg.) poznaș, ștrengar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink