TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÁNDRU, -Ă adj. Plin de afecțiune, duios, gingaș. [< fr. tendre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÁNDRU, -Ă adj. care manifestă sau denotă tandrețe; duios, gingaș. (< fr. tandre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TÁNDRU adj. 1. v. afectuos. 2. v. drăgăstos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tándru (-ră), adj. – Afectuos. Fr. tendre. – Der. tandrețe, s. f., din fr. tendresse.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tándru adj. m., pl. tándri; f. sg. tándră, pl. tándre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÁNDRU ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește atenție și duioșie; plin de duioșie și gingășie. Privire ~ă. [Sil. tan-dru] /<fr. tendre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink