Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TANTÁL s. n. Element chimic metalic rar, cenușiu, lucios, ductil și maleabil (folosit la confecționarea pieselor de laborator). – Din fr. tantale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TANTÁL n. Metal dur, cenușiu, lucios, maleabil și foarte rezistent la coroziune, întrebuințat în medicină, în energetica nucleară și la obținerea aliajelor. /<fr. tantale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TANTÁL s.n. Element chimic, metal rar, cenușiu, lucios, foarte dur, ductil și maleabil, care se află în unele minerale rare. [Var. tantaliu s.n. / cf. fr. tantale, it. tantalio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TANTÁL1 s. n. metal rar, cenușiu, lucios, dur, ductil și maleabil, foarte rezistent. (< fr. tantale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TANTÁL2 s. m. pasăre înrudită cu barza, având penajul alb și negru, în America, Africa și Asia. (< fr. tantale, lat. tantalus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tantál s. n., simb. Ta
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TANTÁL (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Tantal) s. n. Element chimic (Ta; nr. at. 73, m. at. 180,948, p. t. 3.010ºC, p. f. c. 4.100ºC, gr. sp. 16,7). Metal rar, cenușiu, lucios, dur, ductil în stare pură și foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se găsește în natură în tantalit și și pământurile rare. Formează combinații în treptele de valență 2, 3, 4 și 5. Se folosește în metalurgie (component al aliajelor refractare, solide și rezistente la coroziune), în energia nucleară, ind. constructoare de mașini, chimică, electronică, în medicină (aplicarea suturilor, fixarea oaselor și vaselor), pentru fabricarea bijuteriilor (în locul platinei). A fost descoperit de A.G. Ekeberg în 1802.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
TANTAL (TANTALUS) (în mitologia greacă), fiul al lui Zeus și al nimfei Pluto, tatăl lui Pelops și al Niobei; rege al Frigiei (sau al Lidiei). După unii autori, osândit la foame și sete veșnică în Infern pentru vina de a fi dezvăluit muritorilor secrete ale Olimpului sau de a fi furat nectarul și ambrozia zeilor, după alții de a-și fi servit propriul fiu drept bucate la un ospăț al zeilor. Expresia „chinuri tantalice” se referă la suferințele unei strădanii care dă mereu greș, chiar atunci când este pe punctul de a reuși.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)