TAPANGEÁ, tapangele, s. f. (Înv.) Lovitură dată cu palma; palmă, calcavură. – Din tc. tabanca „pistol”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TAPANGEÁ s. v. palmă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tapangeá, tapangéle, s.f. (reg.) 1. lovitură dată cu palma; calcavură. 2. (la pl.) bătaie. 3. pistol.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tapangeá (-éle), s. f. – 1. Ciomăgeală, bătaie. – 2. (Olt.) Pistol. Tc. tapance (Șeineanu, II, 348). Este probabil cuvînt identic cu rapanghel, s. n. (lovitură, bătaie), format după pl. tapang(h)ele (schimbarea inițialei nu este clară; der. din ngr. παραγγελία „ordin”, propusă de Bogrea, Dacor., III, 735, nu pare posibilă, cf. Gáldi 246).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tapangeá s. f., art. tapangeáua, g.-d. art. tapangélei; pl. tapangéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink