Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: taran (substantiv neutru) , țăran (substantiv masculin)   
TARÁN s.n. armă folosită de popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, alcătuită dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. [Pl. -nuri. / < fr. taranche].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TARÁN s. n. armă la popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. (< fr. taranche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TARÁN s. v. babușcă, ocheană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚĂRÁN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚĂRÁN ~i m. 1) Persoană care trăiește în mediul rural și se îndeletnicește cu agricultura. 2) Persoană care face parte din țărănime. /țară + suf. ~(e)an
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚĂRÁN s. sătean, (pop.) român, (înv. și reg.) mojic, poporan, (reg., mai ales în Banat) paur, (fam.) opincar, (peior.) mămăligar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚĂRÁN s. v. câmpean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țărán s. m., pl. țăráni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)