Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TARANTÚLĂ s.f. Specie de păianjen mare care se întâlnește în țările sudice și a cărui înțepătură este deosebit de toxică. [Var. tarantelă s.f. / < fr. tarentule, cf. it. tarantola].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TARANTÚLĂ s. f. păianjen mare, foarte veninos, din țările meridionale, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ. (< fr. tarentule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale) a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Fr. tarentule.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TARANTÚLĂ s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tarantúlă (zool.) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TARANTÚLĂ ~e f. Păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale. /<fr. tarentule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)