TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TARDÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care apare, se petrece, se face (mai) târziu (decât ar trebui). [Cf. fr. tardif, it. tardivo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TARDÍV, -Ă adj. (și adv.) care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. (< fr. tardif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Fr. tardif.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TARDÍV adj. întârziat, târziu. (O intervenție ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tardív adj. m., pl. tardívi; f. sg. tardívă, pl. tardíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TARDÍV ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care se produce după momentul așteptat; realizat cu întârziere; târziu. 2) (despre oameni și despre manifestările lor) Care vădește o dezvoltare prea înceată; cu dezvoltare lentă; târziu. Maturizare ~ă. /<fr. tardif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink