Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TÁRGĂ, tărgi, s. f. 1. Pat portativ cu care se transportă răniți și bolnavi; mică platformă portativă de scânduri, de nuiele etc., care servește la căratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar. 2. (În expr.) A trage targa pe uscat = a fi strâmtorat bănește, a o scoate greu la capăt; a trage mâța de coadă. – Cf. bg. targa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÁRGĂ s. 1. v. brancardă. 2. (Mold. și Bucov.) patașcă, (Transilv.) părângă, șireglă. (~ pentru transportat materiale.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÁRGĂ s. v. codârlă, coș, fund, năsălie, paner, tamar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tárgă (tắrgi), s. f. – Pat, brancardă, năsălie. Origine incertă. Se consideră în general drept der. din germ. Trage, prin intermediul pol. tragi „tomberon”, slov. traglje „targă”, mag. taraglya (Cihac, II, 402; Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea); dar această ipoteză prezintă dificultăți fonetice. Este posibil it. targa „scut mare”, fiind scutul singur sau susținut de două lemne sau lănci, forma cea mai simplă a tărgii vechi. Der. din gr. *τάργη în loc de ταράγνη (Diculescu, Elementele, 469) sau din lat. tragŭla (Giulgea, Dacor., II, 820) este și mai dificilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tárgă s. f., g.-d. art. tărgii; pl. tărgi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÁRGĂ tărgi f. 1) Pat portativ constând dintr-o pânză tare, bine întinsă și fixată pe două bare paralele de lemn sau de metal, folosit pentru transportul bolnavilor și al răniților; brancardă. 2) Mică platformă portativă de nuiele, folosită pentru căratul greutăților la o distanță mică. ◊ A trage ~a pe uscat a fi în criză pecuniară; a avea greutăți de ordin material. [G.-D. tărgii] /<germ. Trage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)