TARHÓN s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia d*********s). – Din tc. tarhun.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TARHÓN m. Plantă erbacee cu flori gălbui și cu frunze înguste, ascuțite, aromate, folosite în alimentație drept condiment. /<turc. tarhun
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TARHÓN s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia d*********s). – Tc. tarhun.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TARHÓN s. (BOT.; Artemisia d*********s) (reg.) sagna-calului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TARHÓN s. v. chimen, chimion, granat, spil-cuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tarhón (-ni), s. m. – Plantă folosită drept condiment (Artemisia d*********s). Tc. (arab.) tarhun (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. δραϰόντιον, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tarhón s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink