TARTÁR2, tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. [Acc. și: tártar] – Din sl. tarŭtarŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TARTÁR1 adj. (În sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TARTÁR, -Ă adj. Tătăresc. ◊ Biftec tartar = mușchi fript foarte puțin; sos tartar = sos rece, foarte picant din maioneză pregătită cu gălbenușuri de ou fierte tari, la care se adaugă ceapă tocată fin și muștar. [< fr. tartare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TARTÁR adj. inv. tătăresc. ♦ biftec ~ = mușchi fript foarte puțin; sos ~ = sos rece, foarte picant, din maioneză pregătită cu gălbenușuri fierte, la care se adaugă ceapă tocată fin, castraveți în oțet, pătrunjel verde și muștar. (< fr. tartare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TARTÁR, tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupunea că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei: (în credința creștină) iad, infern. – Slav (v. sl. tartarŭ din gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TÁRTAR s. v. iad, infern.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tártar s. n., pl. tártaruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tartár adj. m., pl. tartári; f. sg. tartáră, pl. tartáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÁRTAR ~uri n. 1) (în mitologia antică) Loc situat în fundul infernului, în care se credea că erau chinuiți titanii aruncați acolo de Zeus. 2) pop. (în religia creștină) Loc de chinuri veșnice, unde se crede că ajung, după moarte, sufletele celor păcătoși; iad; infern; gheenă. /<sl. tarutaru, gr. tártaros
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚÂRȚÂR s. v. pițigoi-codat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țârțár, țârțári, s.m. (reg.) 1. măzăriche. 2. nume de plantă erbacee.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
TARTAR adj. În gastronomie, preparat în stil tătar sau foarte picant; biftec tartar = carne de vacă crudă, tocată, servită cu fileuri de sardele și gălbenuș de ou crud deasupra (fr. bifteck tartare; germ. Tatarenbeefsteak); sos tartar = sos picant rece, din maioneză amestecată cu bucățele de albuș fiert, eșalot, capere și verdeață tocată mărunt (fr., engl. sauce tartare; germ. Tatarensauce), iar ca preparat casnic, sos rece din maioneză amestecată cu muștar foarte iute, asezonat divers.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink