TAUTOCRONÍSM s.n. (Fiz.) Proprietate a unui punct material, care, pornind fără viteză inițială, descrie o curbă tautocronă. [< fr. tautochronisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TAUTOCRONÍSM s. n. 1. egalitate de durată. 2. proprietate a unei curbe tautocrone. (< fr. tautochronisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tautocronísm s. n. (sil. ta-u-, -cro-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink